Fuckin’ designer!

Nu ştiu de ce dar sunt client Piraeus Bank. Fără determinare, fără motive nobile. Nu sunt mai buni sau mai răi decât alţii dar mă determină să nutresc sentimente pentru cel care a proiectat ATM-urile. Încercaţi să-l folosiţi. Totul e super ok şi normal până îţi dă o chitanţă. Pentru chitanţa aia îţi toci conştiinţa civică pentru că spui „da” de vreo două ori la întrebări de genul ” O să aperi cu preţul vieţii curăţenia în oraş?”. Ok. Ai chitanţa. Uzat la memoria ecologică vrei să arunci chitanţa în coşul pe care te aştepţi să-l găseşti foarte deschis la demersul tău eco. Surprizăăăăăăăăă! Arată foarte bine coşul de gunoi, e shiny, e corporate, dă bine la bancomat dar nişa ce ar trebui să hăpăie chitanţa ta este atât de îngustă încât dacă adie vântul sau ai avut vreun nerv cu hârtia aia, n-ai nici o şansă. De aici, două gânduri: superdesignerul cred că ar trebui să se mai târâie şi prin realitate din când în când; clientule, felicitări pentru consecvenţa de implementare a standardului primit de la arhitect-designer!

Mr Bricolage face poc!

Cand toate lumea urlă că publicitatea convenţională nu mai funcţionează, cand marketerii consimt ca outdoorul nu poate fi cuantificat şi că produsul, numit in continuare P mare trebuie promovat frumos pe web şi în mega producţii TV, când sute de mii de euro se dau în teasing fake, Mr. Bricolage face Poc intr-o campanie de 30 de zile pe outdoor.

Un mecanism de promovare de o simplitate prostească (3 produse locomotivă axate pe  mass-market). Totul  pus în operă cu nişte machete urâte făcute parcă în word, în care scria mare şi clar: foarte ieftin, 18 martie, Bricolage.

Rezultatul? Un buzz imens! O megadeschidere! Un „Toucheeeee!”

Concluzii, abrupte, dar calde:

1. Outdoorul functionează extraordinar de bine pe mass market

2.  „Produsul locomotiva”  este fără de moarte

3. „Mare”, „roşu”,” mult” se întorc!

Publicitatea gratuită a venit la 3 ore după deschiderea magazinului: un advertorial  a apărut în Ziarul Financiar, ediţia online. Dupa care, moldovenii fericiti cu drujba-n mână, simpatici şi cu accent au fost peste tot. Enjoy it!

Respect!

Oamenii mai împrumută cărţi?

Azi mi-am dat seama ca nu am împrumutat cărţi de la nimeni şi nici nu am împrumutat cărţi cuiva în ultimii 3 sau 5 ani. Mă simt stinjenit. Mai împrumută oamenii  cărţi de la unul la altul?

Steluţă: Studenţii nu sunt oameni! Oamenii sunt acele animale care muncesc de dimineata pana seara si cateodata spun ca exista si beau cafea la mall.

Sa moara Don Quijotte!

Proiectul tocmai finalizat de Graphic Line se numeste „Coruptibilitatea legislaţiei în utilizarea energiei eoliene”.

Suna frumos pentru că aşa trebuie să sune şi pentru că Eliza Teodorescu de la Alma-Ro face briefuri frumoase în care explică enunţat, cu patos dar cu metodă. Ideea e că în România, aşa cum e normal, băieţii răi au construit o baricadă împotriva a tot ce e verde, iar pe partea de contracarare a utilizarii energiei verzi excelează!

Cand am primit proiectul mi-am dat seama că de fapt don Quijotte era un gras cu faţa cuperotică, la costum, iar Cervantes un tip isteţ care avea o firmă de PR.

Vezi afişul campaniei. E ideea lui Iuliq, iar acum, după ce am auzit în background ştiri esciene, cred ca e totuşi prea subtil.

Publicitate funerara

Imi doresc foarte mult, dintr-o pasiune morbida şi pe care nu mi-o pot explica foarte bine, sa pot posta pe blogul meu campania de comunicare a acelei firme de pompe funebre din Iasi – Ana Maria sau aşa ceva. Am auzit componenta radio, ştiu de existenţa unui spot video…Mi le doresc, aşa pentru a cuprinde mixul. Sunt excepţionale şi vreau sa -mi înţep blogul cu ele.