Fuckin’ designer!

Nu ştiu de ce dar sunt client Piraeus Bank. Fără determinare, fără motive nobile. Nu sunt mai buni sau mai răi decât alţii dar mă determină să nutresc sentimente pentru cel care a proiectat ATM-urile. Încercaţi să-l folosiţi. Totul e super ok şi normal până îţi dă o chitanţă. Pentru chitanţa aia îţi toci conştiinţa civică pentru că spui „da” de vreo două ori la întrebări de genul ” O să aperi cu preţul vieţii curăţenia în oraş?”. Ok. Ai chitanţa. Uzat la memoria ecologică vrei să arunci chitanţa în coşul pe care te aştepţi să-l găseşti foarte deschis la demersul tău eco. Surprizăăăăăăăăă! Arată foarte bine coşul de gunoi, e shiny, e corporate, dă bine la bancomat dar nişa ce ar trebui să hăpăie chitanţa ta este atât de îngustă încât dacă adie vântul sau ai avut vreun nerv cu hârtia aia, n-ai nici o şansă. De aici, două gânduri: superdesignerul cred că ar trebui să se mai târâie şi prin realitate din când în când; clientule, felicitări pentru consecvenţa de implementare a standardului primit de la arhitect-designer!

Mr Bricolage face poc!

Cand toate lumea urlă că publicitatea convenţională nu mai funcţionează, cand marketerii consimt ca outdoorul nu poate fi cuantificat şi că produsul, numit in continuare P mare trebuie promovat frumos pe web şi în mega producţii TV, când sute de mii de euro se dau în teasing fake, Mr. Bricolage face Poc intr-o campanie de 30 de zile pe outdoor.

Un mecanism de promovare de o simplitate prostească (3 produse locomotivă axate pe  mass-market). Totul  pus în operă cu nişte machete urâte făcute parcă în word, în care scria mare şi clar: foarte ieftin, 18 martie, Bricolage.

Rezultatul? Un buzz imens! O megadeschidere! Un „Toucheeeee!”

Concluzii, abrupte, dar calde:

1. Outdoorul functionează extraordinar de bine pe mass market

2.  „Produsul locomotiva”  este fără de moarte

3. „Mare”, „roşu”,” mult” se întorc!

Publicitatea gratuită a venit la 3 ore după deschiderea magazinului: un advertorial  a apărut în Ziarul Financiar, ediţia online. Dupa care, moldovenii fericiti cu drujba-n mână, simpatici şi cu accent au fost peste tot. Enjoy it!

Respect!

Ochi pentru ochi

Nu ştiu dacă aţi văzut totemul de pe Bulevardul  Păcurari. Scrie mare, frumos şi bine-înţeles cu foto, „Ochiul Diabetic”.

Hai să zicem că numele aduce o segmentare a publicului ţintă,  dar poza??? Când am văzut imaginea aia m-a pocnit criza de ipohondrie, după care m-am înseninat: o fi vreo lege pentru medici, să pună la vedere şi cu poză mare la ce-s buni şi cu ce se ocupă.

Aştept porceşte cabinetele de gineco.

Senzaţional!!! A murit printul !

print_media_is_dead-

De câteva zile tot dau peste un laitmotiv al ultimilor ani: cum moare / a murit / o să moară printul şi ce / cine / cât o să soarbă megabeneficii din această realitate crudă. Mi-am adus aminte azi de acest deces destul de mediatizat uitându-mă într-un Inmedio. Concluzie?  Printul a murit de mult. Premise care verifică această ştire pe care v-o ofer în exclusivitate? 3 la număr, deci ştire validă jurnalistic.

1. Printul e în putrefacţie

De ce ? Pentru că am văzut revista COX. O ştiţi sigur. Are coperte super colorate, de obicei virate în roşu, un background cu auto şi nişte femei goale. Asta e reţetă de coperta de succes şi era să o neglijez, dar am văzut titlurile: „Ace, brice şi cardane”, „Sălbăticia şi sălbăticiunea au acum poză de familie: Simona Sensual pune în valoare botul Mustangului”. Continuă lectura